De azi îți sunt povară, mă iartă drag copil Sunt un bătrân bolnav, cu sufletul umil Uit atât de multe, sunt speriat de viață Dar vreau ca să te știu, cu zâmbetul pe față. Te-am legănat pe brațe, când te durea ceva Doar eu cu mama ta, nimeni altcineva. Azi brațul meu bătrân, îmi tremură întruna Și timpul m-a uscat, băiatul meu, ca pruna. Când tu erai copil, și ne-ntrebai mereu… La toate-ți răspundeam, nu ne era prea greu. Cu mintea mea uitucă, pun întrebări prea multe